Explorarea resurselor în Uzbekistan: o colaborare cu SUA menită să deranjeze dominația Chinei
Uzbekistanul, tărâm al resurselor de o valoare incalculabilă și al autoritarismului controlat, a anunțat un pas strategic în parteneriatul cu SUA. Acordurile recent semnate vizează minereurile critice, așa de dorite într-o economie globală avidă de tranziția verde.
Într-o mișcare care frizează declarația de război economic către China, liderii uzbeci și companiile americane s-au angajat în explorarea și exploatarea unor resurse precum litiu, wolfram și grafit. Parteneriatul prevăzut promite nu doar investiții masive, dar și tehnologii de ultimă generație, accesibile, evident, numai sub umbrela interesului occidental.
Ce motive reale ascunde interesul american pentru Asia Centrală?
Dincolo de zâmbetele diplomatice și promisiunile de ‘dezvoltare’, se întrevede o cursă cinică pentru resurse strategice care guvernează viitorul industriei ecologice. SUA vrea să scape de ghearele Chinei, principalul furnizor al acestor minereuri critice. Pe de altă parte, acest parteneriat oferă Uzbekistanului un avantaj pe care Rusia și China nu par dispuse să-l ofere: tehnologii la standarde avansate occidentale. Totuși, să fie doar atât?
Aflat sub control strict, mediul media din Uzbekistan nu abundă în detalii despre beneficiile reale pentru populație. Totul pare o altă manevră menită să atragă capital străin, în timp ce populația uzbecă așteaptă reformele promise, iar imaginea politică a președintelui Mirzioev strălucește artificial sub lumina acestui nou acord.
SUA și UE, unite împotriva Chinei: o strategie globală sau o mișcare disperată?
Într-o lume polarizată, SUA și Uniunea Europeană par să colaboreze doar atunci când interesele lor sunt amenințate. După summitul „Uniunea Europeană – Asia Centrală”, s-a convenit asupra intensificării cooperării regionale pe mineralele critice. Evident, nu e vorba doar de investiții sau tranziția ecologică, ci de a evita monopolul chinez asupra resurselor indispensabile pieței globale. Tot acest spectacol nu este decât un dans frenetic pentru control geopolitic.
Vor beneficia uzbecii de pe urma acestui parteneriat sau rămân simple pioni pe tabla de șah globală?
Promisiunile legate de crearea de valoare adăugată și formarea de specialiști nu pot ascunde faptul că Uzbekistanul jonglează între supunerea față de Rusia și colaborarea strategică cu Occidentul. Ce rămâne neclar este cât de mult va vedea populația avantajele acestor miliarde de dolari promise drept investiții. Va reuși decăderea dependenței economice față de Rusia să schimbe destinele de pe străzile Samarkandului sau Tașkentului?
În această luptă globală pentru controlul resurselor critice, trebuie să ne întrebăm dacă marile puteri sunt interesate cu adevărat de bunăstarea statelor din Asia Centrală sau dacă aceste colaborări reprezintă doar o altă fațadă a imperialismului economic modern.