Scena Mineriadei: Petre Roman și o acuzație greu de digerat
Atât de mult s-a vorbit despre Mineriada din 1990, încât aproape fiecare cuvânt rostit cu privire la acest episod rămâne învăluit într-un nor de neîncredere și indignare. Petre Roman, fost premier al României, a fost chemat la Parchetul General pentru a fi audiat în dosarul care îi acuză pe mai mulți lideri de infracțiuni împotriva umanității. Ce poziție ia acesta? Ei bine, afirmă sus și tare că acuzațiile sunt „profund nedrepte” și că nu există vreo dovadă legată de implicarea sa în organizarea represiunii brutale. Pare rezonabil? Cine știe? Dar cert este că tonul discursului său a fost unul revoltător de defensiv.
Declarații pompoase, dar probe lipsă?
Roman, într-o demonstrație elaborată de inocență autocompusă, a spus că „nicio dovadă” nu indică implicarea sa în aducerea minerilor. Mai mult, acesta acuză fosta Securitate, pe care o consideră responsabilă de evenimentele tragice din iunie 1990. Istoria s-a rescris atunci când foștii lideri politici, inclusiv Ion Iliescu, au orchestrat o serie de mișcări violente împotriva manifestanților din Piața Universității. Dar, desigur, Roman susține că era „venit din baricadele democrației”. Întrebarea rămâne: cum a putut sta un om al „democrației” atât de aproape de o astfel de debandadă?
Un guvern demolat prin lovituri de stat?
Fostul premier susține că guvernul său ar fi fost „doborât de minerii manipulați” după ce a adoptat o poziție fermă împotriva puciului de la Moscova. O victimizare ieftină sau o realitate tragică? În mod ciudat, atacurile violente din Piața Universității au fost orchestrate în principal împotriva cetățenilor care sprijineau adoptarea Proclamației de la Timișoara. Același Roman subliniază „categoric” că întreaga organizare a fost „cu implicarea evidentă a oamenilor fostei Securități”. Dar chiar așa de evidentă? E simplu să arunci responsabilitatea pe un inamic invizibil, dar greu de crezut că liderii politici din acea vreme au stat cu mâinile în sân.
Dată înapoi ancheta, iar victimele uitate
Pe fondul unei anchete reluate de la zero, cu probe respinse și cu rechizitorii întoarse pe toate fețele, realitatea este clară: justiția română a eșuat lamentabil în acest caz. În 2017, fostul președinte Ion Iliescu, alături de Roman și alții, a fost trimis în judecată pentru infracțiuni împotriva umanității. Totuși, în 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a restituit dosarul, iar probele au fost anulate pentru „nelegalitate”. Într-un atac dramatic împotriva sensului dreptății, românii asistă la o parodie judiciară în care cei implicați direct au mani pulat arbitrii. Între timp, victimele sunt reduse la statistici reci – peste 1.300 de persoane vătămate, 1.250 arestați ilegal și multe altele. Cine răspunde pentru aceste acte? Cine compensează suferința? Răspunsul încă lipsește.
Mineriada: o rană deschisă în istoria României
Atacul din 13 iunie 1990 ar fi fost orchestrat cu peste 10.000 de mineri și alți muncitori. Condus aparent de fosta putere, această agresiune a inclus moartea prin împușcare a patru persoane, vătămarea și arestarea altor sute. Detaliile sunt clare, iar atrocitățile impresionante, dar responsabilitatea principalilor actori încă se evaporă prin hățișurile unui sistem judiciar incompetent sau corupt, aparent incapabil să pună bazele unei condamnări solide.
În acest context sumbru, cu fostul SRI, Ministerul Apărării și Ministerul de Interne incluse în poveste, întrebarea nu e doar dacă Roman spune adevărul, ci dacă vom vedea vreodată un moment de claritate și răspundere reală pentru una dintre cele mai sângeroase mostre de „democrație”.