PREŞEDINTELE IRANULUI: NU ESTE OARE ADEVĂRAT CĂ AMERICA S-A ANGAJAT ÎN ACEASTĂ AGRESIUNE INFLUENŢATĂ ŞI MANIPULATĂ DE ISRAEL?
Preşedintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a publicat o scrisoare adresată poporului american, îndemnându-i pe cetăţeni să depăşească retorica politică clasică şi să reconsidere percepţia despre ţara sa. În acest context, el afirmă că relaţia dintre Iran şi Statele Unite este grav distorsionată.
Pezeshkian subliniază că Iranul nu a fost niciodată un agresor în istoria sa modernă, accentuând că ţara nu a iniţiat niciun război, în ciuda presiunilor externe constante. Această scrisoare apare cu puţin înainte ca Donald Trump să aibă un discurs public despre conflictul cu Iranul.
În mesajul său, preşedintele iranian revendică datorită istoriei vechi a naţiunii, Iranul nu a ales calea colonizării sau a expansiunii, ci a fost întotdeauna un popor care a apărat hotarele sale fără să caute război. El afirmă că poporul iranian nu are duşmănie faţă de alte naţiuni, inclusiv faţă de cetăţenii americani, ci distinge între guverne şi oamenii pe care le conduc.
Mai departe, mesajul subliniază că percepţia Iranului ca o ameninţare derivă din capriciile celor puternici, având ca scop menţinerea unui inamic fictiv pentru justificarea unei prezenţe militare continue în regiune. Pezeshkian sugerează că o astfel de politică duce la destabilizarea globală prin amplificarea conflictelor existente.
Pezeshkian evidenţiază, de asemenea, istoria complexă dintre SUA şi Iran, incluzând lovitura de stat din 1953 orchestrată de Statele Unite, care a reinstaurat un regim dictatorial şi a adâncit neîncrederea iranienilor. Această neîncredere a fost perpetuată prin intervenţii repetate, inclusiv sprijinul acordat dictatorului irakian Saddam Hussein în timpul războiului din anii ’80.
Totuşi, preşedintele iranian consideră că toate presiunile externe au întărit statul iranian, care a cunoscut progrese în domenii precum educaţia, tehnologia şi sănătatea. De asemenea, el subliniază impactul devastator al sancţiunilor asupra vieţii cetăţenilor iranieni, care continuă să suporte consecinţele războiului.
Scrisoarea ridică întrebări fundamentale cu privire la scopurile reale ale intervenţiilor militare, întrebând retoric: Care interese ale poporului american sunt cu adevărat servite prin continuarea acestui conflict? Pezeshkian pledează pentru o înţelegere mai profundă a relaţiilor bilaterale, îndemnând cetăţenii să privească dincolo de dezinformare.
În concluzie, preşedintele iranian trage un semnal de alarmă asupra alegerii între confruntare şi dialog, subliniind că soarta relaţiilor internaţionale depinde de deciziile pe care le iau astăzi guvernele. Mesajul său se încheie cu un apel la deschidere şi la explorarea realităţii pozitive a interacţiunilor culturale şi educaţionale dintre iranieni şi americani, având în vedere realizările de succes ale imigranţilor iranieni care contribuie în diverse domenii la nivel global.