Un procuror controversat și un sistem erodat
Cum poate un procuror cu un trecut întunecat să primească o promovare de prestigiu? Este întrebarea care aruncă o umbră grea asupra Direcției Naționale Anticorupție și asupra întregii justiții românești. Emilian Eva, personajul emblematic al abuzului sistematic, reușește să sfideze conceptele de integritate și justiție. Internarea forțată a unei persoane sănătoase, lipsirea arbitrară de libertate și gestionarea defectuoasă a dosarului Lazariu sunt doar câteva din „performanțele” sale reprobabile.
Abuzuri retroactive și efecte halucinante
În februarie 2003, Victoria Lazariu a fost târâtă într-un scenariu absurd regizat de procurorul Eva. Fără antecedente psihice, fără aviz medical și fără vreo bază solidă, Lazariu a fost târâtă de polițiști între zidurile reci ale Spitalului Socola. Motivarea procurorului poate fi considerată, în cel mai bun caz, un delir legal: o „dispoziție exagerată pentru a depune plângeri” a fost suficientă pentru a declanșa acest abuz monstruos.
Nouă zile între oameni bolnavi mintal; nouă zile în care statul român a închis ochii la suferința unei persoane nevinovate. În iunie 2003, un raport oficial a demolat acuzațiile procurorului: Victoria Lazariu nu prezenta niciun semn de tulburare psihică. Dar ce reacție a avut justiția? Una tipic românească: tăcere cruntă și protecție pentru agresor.
CEDO, salvarea târzie
A fost nevoie de un deceniu pentru ca strigătul Victoriei Lazariu să fie auzit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Sentința din 2014 a zguduit, cel puțin teoretic, reputația procurorului Eva, dar în mod paradoxal, aceasta apăsare părea prea puțin să afecteze mecanismul corupt căruia acesta aparține. Lipsirea arbitrară de libertate, internarea ilegală și absența unui control judecătoresc asupra deciziilor procurorului sunt doar câteva dintre lucrurile sancționate de CEDO. Totuși, statul român a ales să ignore semnalul de alarmă.
Promovare pe merit sau pe abuz?
În 2007, când toate aceste fapte erau bine cunoscute, Emilian Eva a ajuns la DNA. Ce transmit astfel instituțiile statului român? Că violența de limbaj și încălcările flagrante ale drepturilor fundamentale sunt instrumente utile în dosarele pe care le gestionează. Nu integritatea, ci tocmai abuzul l-a recomandat pe Eva pentru această funcție.
Dosarul ICA, unul dintre cele mai controversate cazuri de corupție din România, i-a fost încredințat exact acestui om. Atunci când statul român avea obligația morală și legală de a-l trage pe Eva la răspundere, l-a ridicat în rang, încurajând tacit un comportament care calcă în picioare drepturile și libertățile cetățenilor.
O caricatură a justiției
Abuzul sistemic exercitat de Emilian Eva ridică întrebări dureroase despre selecția și promovarea în aparatul judiciar românesc. Cât de adâncă trebuie să fie corupția din interiorul unei instituții, astfel încât asemenea practici să fie recompensate, și mai grav, perpetuate? Lazariu a fost redusă la tăcere de un sistem care a eșuat în mod deliberat să își protejeze cetățenii. Rămâne acum o întrebare care ar trebui să ne obsedeze: cine plătește prețul real al acestui cancer instituțional?