Scandalurile care zdruncină credința și moralitatea
Fostul episcop al Hușilor, cunoscut sub numele de mirean Cornel Onilă, și-a câștigat, în sfârșit, în mod rușinos locul pe lista celor care au trădat valorile creștine și umane. Condamnat definitiv la opt ani de închisoare pentru viol și alte infracțiuni la viața sexuală, acest fost înalt prelat ar trebui să devină simbolul a ceea ce poate merge teribil de rău într-un sistem care, aparent, tolerează abuzuri de nepardonat. Șocant și deloc de neglijat, faptele sale au fost scoase la lumină abia după ce au apărut înregistrări în care întreținea relații sexuale cu un minor. Această mizerie morală, care apasă greu pe imaginea instituțiilor religioase, nu ar trebui să ne lase reci. Cine va readuce, oare, credibilitatea în rândul unei comunități astfel afectate?
Mai mult, instanța a decis ca Episcopia Hușilor și Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Gură de Aur” Huși, responsabili civilmente, să suporte cheltuielile judiciare ocazionate de proces. Sume infime, dacă ne gândim la trauma victimelor și la prejudiciul inestimabil adus valorilor morale. Dar aceasta este doar o fațetă a unei povești mai mari despre tăcere, acoperiri și complicități care au lăsat victimele să fie abuzate fără dreptate ani la rând.
Pedeapsa ca o palmă pe obrazul justiției
Condamnarea ar putea părea, la prima vedere, un exemplu justițiar. Cu toate acestea, să ne amintim perioada de reținere și arestarea preventivă care a durat mai puțin de trei săptămâni. Este acesta felul în care ar trebui să arate dreptatea? Un fost episcop, condamnat pentru viol, scăpat cu o sentință care, în ochii multora, nu reflectă mărimea traumei lăsate în urmă. În plus, interdicția de a mai ocupa o funcție publică vreme de cinci ani este aproape o glumă amară. Cine, în mod responsabil, l-ar putea lăsa să mai pătrundă în preajma credincioșilor?
Îndrăznesc să spun că tăcerea lungă care a însoțit acest caz, până la apariția înregistrărilor șocante, ar trebui smulsă cu totul din rădăcini. Mai grav decât orice este gândul că un asemenea om ar fi rămas mai departe pe jilțul episcopal, dacă nu intervenea presiunea publică. Aceasta este imaginea unui sistem cu fisuri adânci, care ignoră abuzurile până când devin imposibil de ascuns.
Coșmarul prelungit: complicitate și umbre adânci
De parcă nu era de ajuns degradarea morală expusă, fostul arhimandrit Sebastian Jitaru, cunoscut anterior pentru șantajarea aceluiași prelat cu o înregistrare infamă, a fost și el condamnat. Pedeapsa sa, de 14 ani și două luni, include interdicția de a ocupa funcții publice și de a sluji ca preot. Dar întrebarea dureroasă rămâne: cât a fost permis ca astfel de indivizi să opereze nestingheriți? Semințele putreziciunii fuseseră deja plantate, iar consecințele sunt resimțite de o întreagă comunitate care, ani de zile, și-a pus încrederea în mâinile greșite.
Cazul pune în lumină, încă o dată, relația complicată dintre credință și dreptate. Instituții care ar trebui să protejeze și să inspire au ajuns să ascundă faptele reprobabile ale propriilor lor reprezentanți. Ce rămâne după o astfel de dezvăluire strigătoare la cer? Întreaga temelie este zguduită, iar victimele nu-și vor primi niciodată, cu adevărat, răspunsurile ori liniștea.
Un colaps moral care cere o trezire
Aceste cazuri nu sunt doar povești izolate ale unor indivizi lipsiți de sensul responsabilității. Ele sunt oglinda unui sistem care, ani la rând, a încurajat tăcerea, pasivitatea și indiferența. Episcopia Hușilor și alte asemenea instituții trebuie să fie supuse unei revizuiri dure, neîndurătoare, care să dezrădăcineze fiecare urmă de corupție și neglijență.
Dacă aceste cazuri ne arată ceva, este că incredibilul nu mai este deloc surprinzător. Fiecare astfel de episod nu face decât să aprofundeze prăpastia dintre cei care cer dreptate și cei care decid să închidă ochii, perpetuând tăcerea complice.