Industria auto europeană ia în calcul orientarea către producția militară. Care este motivul
Industria auto din Europa se confruntă cu o criză structurală profundă, marcată de scăderea cererii pentru vehicule electrice, competiția acerbă provenită din partea producătorilor chinezi și costurile ridicate de finanțare. Acești factori au creat o „furtună perfectă” în sectorul auto în ultimii cinci ani, având un impact evident asupra vânzărilor și performanțelor financiar-economice ale companiilor mari din domeniu.
Volumele de vânzări continuă să rămână sub nivelurile de dinaintea pandemiei, iar în acest context, unele companii auto iau în considerare revenirea la producția de echipamente militare, un domeniu în care au operat în trecut, în perioadele de conflict. Analiștii băncii Citi au denumit această tendință „anything but autos”, exprimând astfel orientarea spre activități care nu sunt legate direct de fabricarea automobilelor.
Un exemplu notabil este constructorul francez Renault, care a anunțat dezvoltarea unei drone terestre utilizabile în scopuri militare și civile, aceasta fiind o extindere a parteneriatului existent cu grupul de apărare Turgis Gaillard, care vizează producția de drone aeriene în Franța. Pe aceeași notă, producătorul german Volkswagen explorează posibilitatea colaborării cu compania israeliană de apărare Rafael, având în vedere transformarea unei fabrici din Osnabrück, Germania, pentru a produce componente pentru sistemele de apărare antirachetă, inclusiv sistemul Iron Dome.
În acest context de provocări, este important să observăm că piața auto europeană se confruntă cu probleme tot mai mari în competiția cu producătorii chinezi, cum ar fi BYD, care a raportat o creștere impresionantă de 175% a livrărilor anuale, în timp ce vânzările de mașini noi în Uniunea Europeană au suferit o scădere.
Declinul sectorului auto se reflectă în evoluția cotațiilor bursiere, unde indicele Stoxx 600 Automobiles a scăzut cu 30% în ultimii cinci ani, iar acțiunile Volkswagen au pierdut peste 60% din valoare. De asemenea, grupul Stellantis, proprietar al mărcilor Fiat și Peugeot, a înregistrat o scădere de 58% în aceeași perioadă.
Dimpotrivă, industria europeană de apărare traversează o etapă de expansiune, determinată de nevoia urgentă de reînarmare după invazia Rusiei în Ucraina și de tensiunile în cadrul NATO. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a menționat că Europa a intrat într-o „eră a reînarmării”, estimând că ar putea mobiliza până la 800 de miliarde de euro pentru investiții în apărare prin împrumuturi și alte programe.
Potrivit unor experți din sectorul financiar, există o conexiune semnificativă între competențele necesare în domeniul auto și cele din industria de apărare, ambele domenii bazându-se pe producție avansată și lanțuri complexe de aprovizionare. Totuși, sindicatele și analiștii subliniază faptul că această strategie nu va soluționa problemele fundamentale ale industriei auto. Sindicatul german IG Metall a subliniat că transferul unui număr mare de angajați din sectorul auto în cel de apărare este nerealist și nu va compensa pierderile de locuri de muncă.
Volkswagen, spre exemplu, se confruntă cu o scădere continuă a profitabilității și planifică să reducă aproximativ 35.000 de locuri de muncă până în 2030. Dacă negocierile cu Rafael se vor dovedi fructoase, transformarea fabricii din Osnabrück, care este programată pentru închidere în 2027, ar putea salva în jur de 2.300 de locuri de muncă. Totuși, apar teme etice legate de implicarea producătorilor auto în sectorul armamentului, iar analiștii Citi au avertizat asupra posibilelor reacții politice sau publice adverse generate de colaborările cu firme din industria de apărare.
Specialiștii consideră că marile companii auto nu vor deveni complet entități de apărare, dar ar putea exista inițiative selective și oportuniste de colaborare între cele două sectoare, o evoluție care merită observată în contextul actual al industriei.